Crizele de furie ale copilului de un an

Am crezut că nu poate fi adevărat, e normal ca un copil să aibă accese de furie încă de la un an? Mă asteptam la ele mai târziu, pe la 2 ani așa cum vorbește toată lumea. Nici nu am crezut că la un an copiii pot avea accese de furie, numai că la nici un an am văzut primele semne ale crizelor. Nu e niciodată ușor să asiști la accesele de furie ale copilului de la mușcături și lovituri, aruncat cu jucării la luptele dinnainte de culcare, la teama de despărțire. Îi vezi frustrarea că încearcă să comunice dar nu se poate exprima sau că nu te înțelege.

Bebelușul tău care uneori era mofturos s-a transformat brusc într-un copil care tipă cât poate de tare tăvălindu-se pe jos cu fața roșie și lovind tot ce îi stă în cale. Cum oprești un copil de 1 an să aibă crize de furie? Copii de un an sunt copleșiti de noi sentimente și frustrați de limitele lor, în același timp sunt prea mici să înțeleagă concepte care pentru noi par simple (de exemplu de ce trebuie să dormi).

Deși accesele de furie ale copilului m-au prins nepregătită m-au învățat cum să le evit sau să le gestionez. E adevărat că e mult mai dificil să liniștești un copil de un an care are o criză de furie decât un copil mai mare, dar este posibil. Odată gasită modalitatea de a preveni sau dezamorsa crize la un an, la varste mai mari ai șansa ca acestea să devină din ce în ce mai puține și dacă apar vei ști cum să le gestionezi.

1. Concentreazăte pe calmarea copilului

Când un copil are o criză de furie e ușor să cazi în capcana "regulilor stricte", și să treci imediat la explicații elaborate de ce nu poate face x sau y sau să încerci să îi explici ce trebuie să învețe din această experiență. În mijlocul unei crize de furie nu e momentul să ții prelegeri despre învățăminte. Când copilul dă din mâini și din picioare și tipă cât poate de tare, sigur nu va putea să te asculte cu atât mai puțin să învețe ceva (lucru valabil și pentru copii mai mari).
Lasă lecțiile și consecințele pentru mai târziu și concentrează-te pe a îl calma. Poți să îl ții în brațe, să îl ții într-o îmbrățișare strânsă, să îi vorbești calm, să îl legeni sau să îți arăți empatia pentru frustrarea lui. Folosește momentul pentru a îl asigura că ești lângă el, că este în siguranță și că îl înțelegi. Calmarea copilului are alte două beneficii: primul îi arăți cum se poate calma și al doilea te împiedică pe tine să iei decizii pripite pe care e posibil să le rgreți mai târziu, dar asta nu înseamnă că îl lași să aibă ce vrea. Să zicem că se înfurie de fiecare dată când vrei să îi schimbi scutecul, și ești îngrijorată că dacă îl calmezi înseamnă că cedezi. Dar dacă îi arăți compasiune și empatie nu mijlocești comportamentul nedorit, dacă ai ceda ar însemna că nu îi schimbi scutecul pentru că face crize. Poți de exemnplu să îi zici "Știu că e complicat dar facem tot ce putem sa fie mai ușor? Ce ar fi să ții o jucărie cât eu îți schimb scutecul. Am să îmi pregătesc scutecul și șervețelele pentru a mă misca foarte repede și apoi poți să te joci."

2. Nu ceda la cerințele nerezonabile

Accesele de furie ale copilului de un an par să aibă o rezolvare ușoară: dăi copilului ce vrea și nu o să mai plângă. În unele cazuri este adevărat: poate că îi este foame și are nevoie de o gustare, sau are nevoie de animăluțul lui de pluș pentru a se liniști. Dar crizele de furie nu întotdeauna dispar chiar dacă îi faci pe plac, de fapt e posibil să facă o altă criză despre altceva, sau chiar să refuze gustarea sau plișul pe care și-l dorea.
Și eu am crezut că dacă îi dau copilului ce vrea criza se va rezolva. De fapt, dacă nu era un anumit lucru era altceva și întotdeauna găsea altceva pentru care să facă o cirză de furie. Și am învățat ca este inutil să continui să îi satisfac cerințele nerezonabile ( la un momendat a început să plangă ca nu l-am lasat să rastoarne o lampă sau să se joace cu un cuțit).
În loc să faci ce îți cere copilul, concentrează-te pe a îl calma, a îi arăta empatie, și până la urmă să îl ții în siguranță. Dacă îi satisfaci cerințele nu faci decât să intri într-un cerc vicios care nu îl va face niciodată fericit. Stabilește aceste limite și nu face excepții, astfel va ști exact la ce să se aștepte atunci când îi spui ceva.

3. Sadisfă-i nevoile de bază ale copilului

Uneori credem că copilul nostru este dramatic, sau mofturos și pare că face crize din motive absurde, dar alte ori, el poate să aibă un motiv valid pentru accesele sale de furie. Poate că a fost ignorat atat de mult încăt se înfurie, sau simte emoții puternice pe care nu le înțelege sau sunt dificil de ținut sub control. Cercetează mai adânc și întreabă-te de ce se comportă așa, bazândute aceste presupuneri, răspunde corespunzător. Prin sadisfacerea nevoilor poți reduce intensitatea crizelor de furie. De exemplu:

  • Suprastimularea- mediul poate suprastimula mai ușor un copil de 1 an în comparație cu copii de vârste mai mari. Poate că ceea ce vede sau aude este prea mult pentru el? Este copleșit de prezența multor oamenii la o petrecere în familie? Du-l în altă parte, mai liniștită, poate o simplă schimbare de mediu poate fi suficientă pentru a se liniști.
  • Foamea - toți devenim irascibili atunci când ne este foame, și copii de un an nu sunt excepții. Gândeștete când este ultima dată când a mâncat. A trecut ceva vreme? dacă este așa oferă-i o gustare sau lapte pentru a-i rezolva foamea.
  • Somnoros sau obosit? Dacă e treaz de multă vreme atunci oboseala își spune cuvântul. Deși e puțin probabil că se va duce direct la culcare în mijlocul unei crize, tot îl poți ajuta să se odihnească prin reducerea activităților la minim. Vezi dacă e dispus să stea în brațe și să se odihnească, departe de mediul agitat.

3. Vorbeste cu copilul despre sentimente

Spre deosebire de mine și de tine, copii - în special cei foarte mici - nu au nici cea mai vagă idee despre ce sunt sentimentele (sau emoțiile), de ce există sau dacă vor trece. Acesta este momentul când etichetarea sentimentelor și descrierea lor devine utilă, folosind cuvinte îl asiguri că sentimentele nu numai că sunt normale, dar că toți avem astfel de trăiri. Etichetarea are și un alt beneficiu: îl înveți cuvintele pe care va învăța și le va folosi mai târziu.
Cel mai întâlnit factor declanșator al crizelor de furie este inabilitatea copiilor de a se exprima. Pot să aibă teama de despărțire sau sunt frustați că nu pot să rezolve un puzzle. Imaginează-ți câte crize poți să eviți dacă ar putea spune: furios sau trist. Dată fiind vârsta, este bine să folosești cuvinte simple. ”trist” e mai ușor de spus ”posomorât”. Le poți folosi pe amandouă dar pune accentul pe cuvântul mai simplu.

4. Căutați împreună o soluție

Uneori copii sunt frustrați pentru că vor ceva dar noi nu înțelegem ce spun. Oricât de buni am fi la ghicit sau la banuit cuvintele, uneori comunicarea nu e posibilă atunci când ai de aface cu un copil de un an. Cea mai bună idee - presupunând că nu înțelegi care este problema, poți să spui ”Îmi pare rău dar nu înțeleg ce vrei să îmi spui” Admiterea propriilor tale limitări vă va forța să gasiți împreună o soluție la problema care îl supără atât de tare. Caută împreună cu el o soluție de a înțelege ce vrea să spună. Poți să spui ”Poți să îmi arăți ceea ce vrei? sau ”Vrei mingea cu care te jucai?” Chiar dacă nu reușești să înțelegi ce spune măcar încerci să vezi lucrurile din perspectiva lui.

Cum să previi crizele de furie de la 1 an

Accesele de furie sunt dificile pentru toata lumea, cel mai tare pentru copii pentru că ei au emoții copleșitoare, nu pot comunica atât de bine cum ar vrea și le este foarte greu să se calmeze. Din fericire sunt o mulțime de lucruri pe care le poți face pentru a le preveni. Deși nu vom putea face să dispară total crizele, putem reduce frecvența și intensitatea atunci când se intâmplă.

  • Fă tranzițiile mai ușoare. Crizele apar cel mai des atunci când copilului tău îi este greu să se oprească dintr-o activitate pentru a începe o alta. Lasă-i suficient timp să facă prima activitate și avertizează-l din timp că urmează să treci la alta. Deasemenea prezintă-i cu enruziasm beneficiile noii activități.
  • Un program predictibil. Copiilor le plac predictibilitatea și programul. Fa activitățile cheie din timpul zilei (mancat, dormit jucat) la acelesi ore și în aceeași ordine astfel încât să știe la ce să să aștepte și va fi mai puțin probabil să opună rezistență.
  • Oferă-i jucării adecvate vârstei. Copii devin frustrați atunci când nu inteleg cum funcționează sau nu pot manevra o jucărie care este pentru varste mai mari. Oricat vrem să ii stimulam pe copii unele jucări doar îi frustrează.
  • Încurajează comunicarea. Cu cât aude și spune mai multe cuvinte cu atât se va simți mai puțin frustrat. Chiar dacă nu poate să spună multe cuvinte deocamdată încurajează-l să folosească comunicarea simplă ca arătatul cu degetul. Și nu trece cu vederea nici onomatopeele pe care le scoate mai ales că ele reprezintă, deocamdată, modalitatea lui de a comunica.
  • Oferă-i alternative. Dacă are un cuvant de spus într-o problemă va fi mai dispus să facă ce îi ceri. Să zicem că nu vrea să se culce atunci poți să îi spui "vrei pijamaua albastra cu iepuras sau pe cea cu ursulet"

Deși fiecare copil e diferit are personalitatea lui și aceste sfaturi nu ți se potrivesc în totalitate, ai măcar câteva idei de cum să te descurci cu crizele copilului care apar mai devreme decât te așteptai.

Votează:
5 1 1 1 1 1 Rating 5.00 (1 Vote)